COPIL sau CARIERĂ, CARIERĂ sau COPIL

O alegere pe care femeile nu ar trebui să o facă. Este o dilemă veche pe care trebuie să o înfrunte în viața ei orice femeie care are un job. Când va veni momentul, ar trebui să acorde prioritate copilului în fața carierei? Dacă ea alege să se concentreze pe cariera ei, are dreptul societatea să o eticheteze ca egoistă?

Dar dacă nu aceasta este întrebarea corectă? De ce ar trebui o femeie să aleagă între cele două?

Nu le poate avea pe amândouă? Ce anume împiedică o femeie să atingă un echilibru între aceste două aspecte ale vieții ei?

Dacă ne gândim că suntem în secolul 21 și se promovează egalitatea de șanse între bărbați și femei și că este o valoare fundamentală a Uniunii Europene, înseamnă că fiecare femeie poate să studieze, să lucreze și să-și vadă de carieră la fel ca fiecare bărbat.

Dar oare aceste drepturi nu sunt doar pe hârtie? Ne întoarcem noi în cutumele trecutului – bunica a avut grijă de copii, și mama a renunțat la facultate ca să mă crească pe mine? Familiile simt că le fac o favoare femeilor „permițându-le” să studieze sau să lucreze odată ce s-au căsătorit.

Simți și tu că se cam termină cu drepturile fundamentale când e vorba de familia ta, de copilul tău deoarece această aprobare de a lucra vine cu un set de termeni și condiții suplimentare. Sigur, o femeie poate lucra ce vrea ea, dar trebuie să o facă în timp ce se ocupă de copii și de treburile casnice. Multe femei care lucrează nu au aproape deloc ajutor în gospodărie sau cu creșterea copilului.

Stresul și epuizarea le forțează să facă o alegere care le va schimba pentru totdeauna cursul vieții – copilul sau cariera.

În societatea românească încă este destul de ciudat ca tatăl să stea în concediu de paternitate în timp ce în alte țări asta este instituit prin lege, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Însă dacă unele dintre noi reușesc să fie și mame și să aibă și cariera dorită, atunci suntem văzute ca niște excepții și lumea nu e sigură dacă nu ne-am neglijat îndatoririle de mamă la un moment dat sau dacă nu am fost foarte norocoase în carieră.

Paradoxal este faptul că nimeni nu se întreabă vreodată dacă este posibil să ai o carieră grozavă și să fii un tată grozav, pentru că a avea o carieră strălucită este considerat o parte din a fi un tată grozav.

Dar ce înseamnă a fi o „mamă grozavă”? Cine dă definiția? Cine face față unei asemenea presiuni de SUPERWOMAN?

Nici măcar o mamă casnică nu poate fi omniprezentă in viața micului pui de om și nici nu e recomandat – se dezvoltă sentimentul de codependență.

Am întâlnit femei care dormeau în pat cu copiii lor de 10-12 ani.

Am cunoscut copii pe care îi duc părinții la liceu în timp ce alți copii de aceeași vârstă au un job.

Am auzit discuții aprinse între soți referitor la proasta educație a unui copil despre care evident doar mama era responsabilă.

Oare câți oameni înțeleg că acest copil voia poate să atragă atenția tatălui?

Câți au vorbit cu copiii lor despre cum îi afectează neimplicarea tatălui în activitățile copilăriei?

Care este impactul pe termen lung al acestui gen de „ABANDON”?

Dar să mă întorc la alegerea pe care multe dintre noi ar trebui să o facă: CARIERĂ – COPIL, COPIL – CARIERĂ.

E de așteptat ca societatea să stopeze presiunea acestei alegeri asupra femeilor și să le sprijine:

1. Să nu mai stabilim așteptări diferite pentru bărbați și femei

Egalitatea nu înseamnă doar crearea de oportunități egale pentru toți, ci înseamnă, de asemenea și reguli/legi – ex: concediu de paternitate egal cu cel de maternitate.

2. Să nu mai fie întrebate femeile despre planurile de căsătorie sau copii în interviurile profesionale

Căsătoria și copiii fac parte din viața privată a unei persoane, atunci cât de profesionist este în primul rând să ceri astfel de detalii? Sunt întrebări lipsite de etică care nu determină competențele unui individ.

3. Să nu mai devalorizăm o femeie pentru că nu-și dorește copii

Este normal pentru un bărbat să fie orientat spre carieră și să nu-și dorească copii. Dar a face aceleași alegeri în mod implicit ridică semne de întrebare asupra caracterului și valorilor unei femei.

4. Să nu mai creăm modelul maternității

Maternitatea are multe fațete. Este o experiență diferită pentru fiecare femeie. Cu toate acestea, în societatea noastră „progresistă”, maternitate înseamnă când cuplul concepe biologic un copil, și la o vârstă „potrivită”. Drept urmare, mamele singure sau femeile care optează pentru adopție sunt stigmatizate.

5. Maternitatea să nu mai fie un inconvenient la locul de muncă

Da, o mamă tânără poate avea nevoie de jumătate de zi sau concedii medicale în timp ce îngrijește un copil mic și este nedrept să folosim aceste criterii pentru a judeca implicarea unei femei care lucrează sau a nu o promova pe merit.

6. Împărțirea treburilor casnice între soți

Îngrijirea copilului este o responsabilitate care revine ambilor părinți, așa că niciun părinte nu ar trebui să fie copleșit de sarcinile casnice și de îngrijirea copilului în timp ce celălalt își vede de viața lui.

Nicio femeie nu are nevoie de judecată socială, maternitatea este o alegere și fiecare femeie ar trebui să decidă dacă, cum și când vrea să o experimenteze.

Fiecare mamă își dorește tot ce este mai bun pentru copilul ei și de aceea are nevoie de suport care să-i facă viața mai ușoară.

Societatea pune pe umerii mamei creșterea unui copil și vede cariera ca pe un privilegiu pentru femei.

Această perspectivă trebuie să se schimbe.

Articole Recente

Abonează-te la Newsletter

Distribuie Articolul